Pagina oficiala a Primariei Comunei Rusii Munti - judetul Mures

Sate aferente

 

Rusii Munti

Comuna Rusii-Munti este situata in podisul Transilvaniei, la o altitudine de 420-485 m fata de nivelul marii, la confluenta muntilor Gurghiu si Calimani, pe ambele maluri ale raului Mures, la iesirea din defileul Deda-Toplita.
 Comuna este formata din 4 sate, respectiv Rusii-Munti, Sebes asezate pe malul stang al raului Mures iar Morareni si Maioresti pe malul drept al raului Mures.

 Localitatile din jurul comunei Rusii-Munti sunt:
La NORD: Pietris, Deda, Filea.
La SUD: Alunis, Valenii de Mures
La VEST: Dumbrava si rapa de Jos

Comuna Rusii-Munti se situeaza in sectorul de clima continental – moderat de dealuri si padure.
Raul Mures este este principalul si cel mai mare rau colector din zona comunei Rusii-Munti. Principalii sai afluenti pe teritoriul comunei sunt Valeas Sebesului si Valea Huducului.

ISTORIC:

Primele atestari referitoare la localitatea Rusii-Munti apar in perioada feudalismului timpuriu, intr-un act de donatie datat din anul 1228. Un alt document in care se mentioneaza localitatea Rusii-Munti dateaza din 14 decembrie 1319.
In ceea ce priveste localitatea Rusii-Munti, ea difera prin denumiri de la o perioada la alta. Astfel, in anul 1509, localitatea Rusii-Munti apare cu denumirea de Nagy Oroszfolu, adica Rusii Mari, iar in anul 1654 este atestata ca Rusorroszfolu (Rusii Mici). Schimbarea de nume e legata probabil de populatia localitatii, mai mare sau mai mica! Numirea satelor este peste tot cea ungureasca, fiindca documentele si conscriptiile erau intocmite de organele oficiale, chiar si comunele care aveau denumiri romanesti sunt scrise cu ortografie ungureasca.

Prima atestare romaneasca a satului apare in anul 1733, „Rschimultz” , apoi in anul 1750 „Russijmulcz”, adica Rusii-Munti (probabil cu ortografie gresita � multi in loc de munti). In anul 1839 Lexiconul lui Lenk atesta satul „Ruszimuntz” (Rusii-Munti).Prima conscriptie in care figureaza comuna Rusii-Munti a fost facuta in anul 1724, iar localitatea numara 55 de gospodarii de tarani iobagi, aproximativ 300 de suflete.
In anul 1733 episcopul Ioan Inocentiu Micu Klein a fost preocupat de o conscriptie a romanilor greco catolici iar localitatea Rusii-Munti apare sub denumirea de „Ruszimulcz” sau „Ruschimuntz” cu o populatie greco catolica, numarand 62 de familii, aproximativ 350 de suflete.
In anul 1750 apare o noua statistica, efectuata de Petru Aron, vicarul episcopului Ioan Inocentiu Micu Klein unde apare localitatea „Russijmulcz” cu o populatie de 390 de suflete.
In anul 1900, populatia comunei Rusii-Munti (Moros Orosfalu) din judetul Mures,Turda, plasa Reghinului superior se ridica la 1413 locuitori din care romani greco-catolici 1382 si 31 evrei.

Comuna Rusii-Munti a facut parte din cadrul Regimentului II Romanesc de granite din 1764 pana la desfintarea lui in 1851.

Din datele recensamintelor facute intre anii 1900-1999 rezulta ca populatia comunei Rusii-Munti a crescut de la 1413 locuitori in anul 1900 la 2597 locuitori in anul 1996 iar in anul 1999 a ajuns la 2305 locuitori.
Credinciosii Parohiei Rusii-Munti sunt ortodocsi in totalitate, in comuna neexistand si alte religii. In cadrul comunei Rusii-Munti se afla 3 biserici: in Rusii-Munti, Maioresti si Morareni. Biserica din Rusii-Munti a fost cosntruita in anul 1859, parohia avand atunci 180 de familii. Biserica a fost construita din piatra si caramida, acoperisul din tabla, plafonul din parchet iar usa din stejar sculptat iar inaltimea turnului este de 35m.

Cadru istoric:
1228 – prima atestare documentara sub numele de RUSCU
1319 – apare denumirea de URUZFALN
1509 – Rusii – Munti apare cu denumirea de NAGY ORASZFOLM
1724 – prima conscriptie in care figureaza comuna RUSII – MUNTI cu 55 gospodarii
1733 – prima atestare romaneasca a satului ~ RSCHIMULTZ ~
1839 – atesta corect satul RUSZIMUNTZ
1764 – 1851 comuna face parte din Regimentul II romanesc de granita
1861 – apare primul model de sigiliu al comunei RUSII – MUNTI

Populatia comunei Rusii-Munti numara in prezent 2.251 de locuitori!

 

Maioresti

Maioresti (Huduc, in trecut) este o localitate in judetul Mures, Transilvania, Romania aflata pe Valea Muresului, Toplita si Reghin, nu departe de locul in care Muresul iese din Defileul Deda-Toplita.
Satul este amplasat pe malul drept al Muresului, pe soseaua DN 15 si face parte din comuna Rusii-Munti, alaturi de Morareni, Rusii-Munti si Sebes.
Pana in anul 1920 satul a fost numit Huduc, nume imprumutat de la paraul Huduc, parau care izvoraste de pe colinele care imprejmuiesc satul, traverseaza satul si se uneste cu raul Mures.
Desi este atestat documentar in 1461, Maiorestiul are o istorie mult mai veche, msrturie stand urmele de civilizatie descoperite de-a lungul timpului prin sapaturi arheologice. Au fost scoase la iveala unele substructii de ziduri, tigle romane si elemente ceramice pentru paviment in forma de 8, dovedind ca pe cuprinsul localitatii au existat asezari rurale din Dacia romana intracarpatica.
In anul 1760 a fost construita prima biserica a satului si a fost pictata de zugravul Ion Doinaru. Biserica construita din lemn a fost sfintita in 15 mai 1761 de catre episcopul ortodox Sofronie Chirilovici de la Rasinari, parohia fiind infiintata abia in 1828. La cativa ani distanta de la sfintirea bisericii, prin intermediul preotului Ioan Maior, populatia in totalitate ortodoxa, a fost convertita la greco-catolicism, pastrandu-si aceasta confesiunea pana in anul 1948. Un alt preot care a slujit in aceasta perioada in biserica din sat a fost Elisie Maior (182-1869).
In anul 1733 Inochentie Micu Klein, intr-o conscriptie a vremii, printre altele sunt mentionate si cele 4 sate care formeaza si astazi comuna Rusii-Munti. Maiorestiul, atunci Huduc, transcris de catre Inochentie Micu Huducs este descris ca o comunitatea formata din 20 familii fara un preot unit. Intre anii 1760-1762, conform altei conscriptii, Huducul numara 19 familii. In urmatorii ani satul cunoaste o oarecare dezvoltare care are drept consecinta o crestere a sporului demografic, astfel ca in 1805 satul este format din 53 de familii.
Intre anii 1815-1817 pe fondul unei saracii si a foametei crancene generalizate, populatia Transilvaniei se confrunta cu o epidemie de holera care afecteaza o mare parte locuitorilor Ardealului, inclusiv populatia Maiorestiului. Din dorinta de a reduce efectele epidemiei, ulitele satului au fost acoperite cu spini, pentru a-i impiedica pe cei bolnavi sa intre in contact cu cei sanatosi. O parte din locuitorii satului se refugiaza intr-o padure din apropiere, padurea Rogina, pana la disparitia epidemiei.
Locuitorii satului Maioresti, iobagi, ca si ceilalti locuitori ai satelor invecinate se aflau sub stapanirea baronilor de la Br�ncovenesti. Datorita muncilor grele la care erau supusi, precum si darilor impovaratoare, multi din locuitorii satului s-au refugiat in Moldova. Mai tarziu, in 1848, oamenii baronului l-au obligat si pe preotul satului, N. Handrea sa ia calea Moldovei. Datorita aceluiasi tratament din partea baronului, alti locuitori ai satului au ales calea haiduciei. Cel mai cunoscut dintre acestia a fost Pavel Handrea. Acesta, precum Pintea Viteazul, si-a format o ceata de 12 flacai, impreuna facandu-si veacul haiducind in imprejurimile Toplitei, avand ca si cartier general stancile de la Ciobotani. Dupa o indelunga haiducie, in care au jefuit trasurile bogatilor care se indreptau spre Borsec, in cele din urma si acestia au fost obligati sa se refugieze in Moldova.

 

Morareni

 

Localitatea Morareni, dupa anumite date informative ar avea inceput prin secolul XVI, prin colonizarea a 32 de familii de iobagi adusi de familiile aristocrate Kemeny si Bethlen, dupa care satul s-a format pe parcurs.
Acesti tarani iobagi au fost adusi din partile Moldovei, urmand localitati ca si: Zagra, Salva jud, Nasaud, Bogata de Mures, Olpred, Birsa si alte localitati, de unde si multe nume de familii ca:Moldovan, Zagrean, Salvan, Bogat, Oprea, Birsan care inca se pastreaza pina in ziua de azi.

Imparateasa Maria Tereza pentru a pune capat invazilor turcesti si altor cete de banditi,in fata carora era expusa Transilvania, decide infintarea a 6 regimente de granita.
Cel dintai regiment de granita, transilvanean alcatuit numai din romani, s-a numit „Al doilea regiment de granita”, cu centrul la Nasaud si s-a infiinat in anul 1764. Dupa 19 ani, in anul 1783 vazind mai multe comune invecinate ca populatiei militarizata, pe linga toata rigoarea disciplinei militare si merge mai bine decit lor, care gemeau sub jugul feudalismului, au cerut ele insile militarizarea. Astfel si locuitorii din satul Morareni au devenit graniceri si au facut parte din cele 44 comune graniceresti ale regimentului al II-lea graniceresc.
Regimentul al II-lea graniceresc, incepind din anul 1779, a fost intrebuintat in diferite razboaie, dand dovada de vitejie si barbatie.

In 1796 au sustinut una din cele mai grele si mai eroice lupte. La Meda Venetiei fusese comandat al doilea batalion al acestui regiment, ca sa apere pozitia cea mai importanta pe care daca francezii ar fi luat-o, armata austriaca ar fi fost nimicita.

Comandantul trupelor franceze era insusi Napoleon. Dupa trei zile de lupta indirjita, batalionul romanesc nu numai ca a respins atacurile francezilor, dar au facut si o multime de prizonieri.
Aceasta vite�jie a romanilor l-a impresionat foarte mult pe Napoleon, el insusi exprimandu-se ca daca nu ar fi fost „catanele negre” cu sigurantja ar fi sfarmat armata austriaca.
S-au numit catane negre deoarece hainele in care au prestat serviciul militar erau „cioareci si cu sumane negre”.

Pentru actele lor de vitejie din mai multe razboaie si credinta fata de tron, au fost recompensati primind in Muntii Calimanului muntele numit Dealul Lat.
Din veniturile realizate din exploatarea muntelui Dealul Lat si contributia credinciosilor s-a edificat actuala biserica in anul 1882.
Arhitectii care au condus lucrarile de edificare,au fost Eduard Golner ,Iulius Keintzel si Cristina Friedich ,care a prelucrat iconostasul din lemn.
Toate lucrarile au costat in valoare de 7.500 florini (modena austriaca).
Pictura de pe iconostas a fost executata de preotul I. Baciu din parohia Soimusi, judetul Bistrita-Nasaud pentru suma de 700 florini.
Biserica e construita din piatra si caramida, acoperita cu tigla, iar turnul cu tabla alba, care a fost reacoperit in anul 196o.
Pe tavan se afla pictati cei patru evanghelisti si in mijloc Iisus Hristos. Picturile au fost executate de pictorul Mevka din Reghin.

Din incredingarea Ierarhului Ion Szabo, episcopul Gherlei, biserica a fost binecuvintata la 20 noiembrie 1983 de catre lacob Pop, protopopul tractului Budac judetul Bistrita-Nasaud, unde aparttinea atunci parohia Morareni.
 Preotii slujitori in aceasta parohie au fost urmatori:
    Grigore Barna intre anii 1803 – 1814,
Ioan Ziimeliu 1814-1818,
Vlasa Moldovan 1818-1848,
Cirila Dumbrava 1849�1851,
Ioan Pop 1351-1852,
Simion Tanco 1852- 1861,
Grigore Boca 1862,
Demetriu Qlteanu 1863-1905,
Cirila Dumbrava 1906-1925,
Ioan Mihalas 1926-1980,
Tompea Mihai 1980-prezent.

In anul 2000, biserica din Morareni a fost sfintita de catre I.P.S. Andrei, episcop de Alba Iulia.

Comments are closed.

Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support

Acest site foloseşte cookies. Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close