SARBATORI SI OBICEIURI

SARBATORILE DE IARNA

Lungul ciclu care �ncepe la Sf�ntul Nicolae (S�nnicoara) si se termina la Sf. Ioan, cunoscut ca „sarbatorile de iarna” este �ncarcat de obiceiuri si traditii.
Ele sunt sarbatori ale vechii religii solare, peste care s-au suprapus elemente de cult roman si care au fost �mbracate �n haina crestinismului.

Craciunul deschide ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor Anului Nou.
Obiceiul de a colinda insemna, de fapt, a merge din casa in casa cu diferite urari. El se manifesta pregnant intre ajunul Craciunului si Anul Nou. La baza lui sta principiul pe care se intemeiaza rinduiala convietuirii si a solidaritatii colective din satele noastre de obste: toti pentru unul si unul pentru toti.
In fiecare an, in a doua zi de Craciun, in localitatea noastra are loc „Traditionalul Spectacol de Colinde si Obiceiuri de Iarna”, la Caminul Cultural, unde Ansamblul Folcloric Cununita si invitatii prezinta publicului colindele si obiceiurile stramosesti.

Colindatul copiilor
Cuvantul „colind” sau „colinda” provine din latinescul „Calendae” nume ce se dadea vechilor sarbatori pagane de Anul Nou cand era obiceiul sa se faca urari de belsug si fericire pentru noul an ce incepea.
De aceea cuvantul „colind”este pus in legatura cu sarbatoarea pagana „Calendae Ianuarii” si cu urarile ce se faceau pentru Anul Nou precum si cu impartirea darurilor de unde avem si noi obiceiul sa impartim copiilor colindatori daruri precum: colacei, cunoscuti sub numele de colindeti sau bolindeti in unele parti ale tarii, fiind facuti din grau curat, proaspat macinat.
Obiceiul colindelor este preluat de la romani care sarbatoreau in aceasta perioada „Nasterea Soarelui”deoarece in aceasta perioada a iernii soarele atinge punctul sau cel mai jos in emisfera sudica, incepand apoi, asemenea unei ridicari apoi o miscare treptata spre nord.
Calendele erau sarbatori romane inchinate soarelui, ele desemneaza un obiect rotund, o trimitere directa la discul solar, de aici si obiceiul de a imparti colaci si nuci colindatorilor, toate simboluri ale cercului, ale perfectiunii.
Colindatul este obiceiul cel mai bine pastrat. Cu colindatul umbla copiii, flacaii, iar in unele sate chiar si barbatii insurati astfel: copiii merg ziua cu colindul, pana la apusul soarelui merg flacaii, iar noaptea barbatii.
Bucuria colindului este nemarginita. De cum se lasa seara, copiii se aduna si pornesc colinda. Chiar daca ninge sau este ger de crapa pietrele, micutii se aduna in cete si pornesc pe ulitele satului ca sa vesteasca Nasterea Mantuitorului. Asa se obisnuieste de mii de ani, ca la Craciun sa se mearga cu colindul dupa un anumit ritual. Astfel bunicii isi poarta nepotii in carca si nu uita sa ia cu ei si un bat ca sa isi faca drum prin zapada si sa se apere de caini. Inainte sa plece de acasa copiii primesc traistute cusute de mana din panza in care aduna nucile, covrigii si merele.
Gazdele care isi primesc colindatorii isi deschid atat portile sufletului cat si portile caselor din care ne imbie un miros dulce de mere, colaci calzi si bomboane… precum si mirosul bradului proaspat impodobit.
Colinda a reusit sa se pastreze pana in zilele noastre, marcand din Ajun si pana in a treia zi de Craciun viata spirituala a comunitatii. In unele zone ale tarii colindatorii sunt insotiti de Turca, o infatisare fantastica a Caprei, cu dublu rol, de a aduce prosperitate si de a alunga spiritele rele.
Se spune ca la Craciun cerurile sunt deschise, Dumnezeu aude rugaciunea omului corect, aude sufletul curat care este purificat in timpul postului, iar acum are dreptul de a-i cere lui Dumnezeu clementa pentru munca lui si sprijin pentru indeplinirea dorintelor.
Colinde precum: „Steaua sus rasare”, „Trei magi de la rasarit”, „O ce veste minunata”, „O brad frumos”, „Florile dalbe”, „Buna dimineata la Mos Ajun”, sunt colinde care amintesc de nasterea Domnului si de bucuria omenirii la auzirea vestii.
Colindatul atat la tara cat si la oras a ramas o sarbatoare a comunitatii,a copiilor si tinerilor care colinda ca si a celor care primesc colindatori rasplatindu-i cu daruri si contribuind astfel la pastrarea datinilor stravechi.

Plugusorul 
31 decembrie este ziua �n care se umbla cu „Plugul” si „Plugusorul”, primul apartin�nd flacailor, cel de al doilea copiilor. Textul urarii este similar, el pun�nd �n evidenta un „manual” versificat al practicilor agricole, dovada ca odinioara Anul Nou se sarbatorea la 1 martie. Ceata celor mari, flacai si proaspeti �nsurati, poarta cu ei, de la casa la casa, un plug �nhamat la doi boi, trag�nd simbolic �n curtea fiecarei case c�te o brazda.
Dintre obiectele de recuzita, mai fac parte un bici si clopote de la animale, cu care se produc zgomote de mare intensitate la diferite momente ale rostirii textului. Cetele de copii au cu ele numai bici si clopotei, uneori si un plug de lemn miniaturizat. �n seara acestei zile, se practica o serie de obiceiuri, menite sa interpreteze potentialul agricol al anului care �ncepe, cel mai utilizat fiind „calendarul de ceapa”.
Se iau 12 foi din doua jumatati ale unei cepe si se pune �n fiecare aceeasi cantitate de sare. A doua zi dimineata, cel mai v�rstnic barbat din familie interpreteaza dupa cantitatea de apa adunata �n fiecare foaie care dintre lunile anului viitor va fi cea mai ploioasa si care cea mai secetoasa. Tot �n aceasta seara, pentru aflarea propriului destin se practica o serie de obiceiuri, similare cu acelea din noaptea spre ziua Sf�ntului Andrei (30 noiembrie). �n orice caz, de la lasarea �ntunericului si p�na la ivirea zorilor lumina nu trebuie stinsa �n nici o casa si nimeni nu are voie sa doarma.

Sorcova
�n cursul acestei zile, 31 decembrie, grupuri de fete, merg cu „Sorcova”, confectionata din flori de h�rtie; se rosteste un text scurt augural, lovindu-se usor cu sorcova pe umarul celui caruia i se ureaza. Odinioara, sorcova era un manunchi de nuiele �nverzite, aceasta fiind adevarata semnificatie a gestului augural (tinerete, vigoare, belsug).

 Boboteaza
Preotul merge din casa �n casa, in saptamana premergatoare acestei sarbatori, si stropeste cu apa sfintita casa, acareturile si pe cei ai casei. Pe o masa, se aseaza tot felul de bucate din care preotul trebuie macar sa guste pentru a le sfinti. O m�na de f�n si de graunte se pune sub fata de masa, apoi aceasta se amesteca se amesteca cu hrana care se da animalelor si pasarilor. Fetele cer preotului putin busuioc pe care �l vor folosi ulterior la o serie de practici de atras iubirea flacailor.
Boboteaza, ultima zi a ciclului sarbatorilor de Anul Nou, marcata �n calendarul crestin de celebrarea Botezului Domnului, dedicata purificarii mediului �nconjurator, �n special a apelor, de fortele malefice. Dupa unele prorociri si indicatii biblice, teologii au ajuns la concluzia ca Iisus s-a nascut si a murit �n aceleasi zile �n care s-a nascut si a murit Adam.

Se zice ca �n aceasta zi, o data cu sfintirea de catre preot a apei (aghiazma mare), sunt sfintite toate apele pam�ntului. Aglomeratia umana din aceasta zi la biserica, �ntrec�nd �n numar participarea credinciosilor la oricare slujba de peste an si unica �n tot spatiul crestin, se explica prin faptul ca fiecare doreste sa-si duca acasa macar o sticla cu apa sfintita, care are numeroase �ntrebuintari: se stropesc cu ea vitele, se da la cei bolnavi, se pune putin �n prima scalda a copilului nou-nascut.

SARBATORILE PRIMAVERII

          Pastele
Cea mai mare, si cea mai insemnata, mai sfinta si mai imbucuratoare sarbatoare de peste an, este sarbatoarea Pastelui, Pastele sau invierea Domnului, deoarece in aceasta zi „Hristos a inviat din morti cu moarte pre moarte calcind si celor din morminte viata daruindu-le”, iar pe cei vii rascumparindu-i de sub jugul pacatului stramosesc si impacindu-i cu Dumnezeu; si al doilea, pentru ca ea cade totdeauna la inceputul primaverii, anotimpul cel mai frumos si mai placut, cind toata natura invie.
In saptamana mare in toate gospodariile se face curatenie generala: se matura curtile, se adancesc si se curata santurile, se repara gardurile, se curata gunoiul din suri, se lipesc si se varuiesc casele, se spala perdelele si mobilierul, se sterg geamurile, se aerisesc toate hainele, asternuturile si covoarele.
Barbatii muncesc la cimp pina cel tirziu in ziua de joi, cind revin in gospodarie si isi ajuta nevestele la treburile casnice.
In Joia Mare, sunt praznuite patru lucruri: spalarea picioarelor apostolilor de catre Hristos, Cina Domneasca la care s-a instituit Taina Impartasaniei (Euharistia), rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-L ucida.

Legenda oualor rosii
O legenda ne spune ca ,dupa rastignire, in noaptea de simbata spre duminica, Pilat, invitat la un ospat dat in cinstea lui de mai-marii evreilor, ingindurat si indurat tinea un ou in miina. Tocmai in acel moment, un centurion navali in sala, strigind inspaimintat: „Hristos a inviat!”. Sceptic Pilat a replicat: „O sa invie, cind se va inrosi oul acesta”. Si oul s-a inrosit pe data. Minunea l-a facut pe roman sa scape oul din mina.
La slujba care are loc in fiecare an, in toate bisericile din comuna, se aduna toti credinciosii comunei pentru a se impartasi cu „Sfintele Pasti”.

Sarbatoarea Rusaliilor
Un moment important in marele ciclu al obiceiurilor de peste an era, in zona noastra, din cele mai vechi timpuri, sarbatoarea Rusaliilor.Numele Rusaliilor pastreaza amintirea uneia dintre cele mai grandioase sarbatoriri ale naturii. Pe plaiurile Taciei si ale Phrygiei, patria rozelor si a vinului, unde contrastele intre anotimpuri erau atit de izbitoare, reintoarcerea verii a fost celebrata cu un fast deosebit de populatia traca.
In duminica de Rusalii, in localitatea noastra, are loc „Targul Traditional al Rusaliilor”. (mai multe detalii gasiti la pagina dedicata acestui eveniment)